Ca „recuperare activa” dupa o tendinita capatata recent la antrenament am mers din nou la Sinaia sa continui echiparea traseelor de la faleza „Fiul Ploii”. De data asta am echipat traseul „Sange si magneziu„, pe care il urcasem prin ’92 cu asigurari mobile. (La prima ascensiune m-am taiat la mana intr-o priza prea ascutita si am manjit prizele cu sange si magneziu, de unde si numele traseului)

Traseul are cam gradul 7, 20 m si incepe la baza hornului aflat la cca. 10 m in dreapta intrarii in tr. Fata Morgana printr-o traverare spre stanga pe un prag pana in dreptul primului spit.

Initial am urcat traseul prin horn, dar noua linie echipata cu spituri, nefiind dependenta de fisurile pentru nuci, este mai interesanta: dupa fisura initiala, traseul urca pe muchia din stanga hornului, revenind in horn abia in treimea superioara.

De asemenea, am prelungit traseul „Pumnul de fier” cu inca 5 spituri, pana la top-ul din „Fiul Ploii”. Continuarea are dificultate mai mica decat restul traseului, dar ofera o catarare frumoasa pe o fisura iar iesirea la top (prin dreapta !) este destul de interesanta.

Lungimea traseului complet este cu putin peste 30 m, dar in cazul folosirii unei corzi de 50 m coborarea se poate face prin doua rapeluri (al doilea din topul tr. Fata Morgana).

Intentionam sa prelungesc si traseul „Fata Morgana” cu inca vreo 10 m, dar pentru moment am renuntat la idee, pentru ca portiunea de deasupra actualului top este destul de friabila, iar iesirea ar trebui facuta pe o fisura (foarte frumoasa, dealtfel) aflata mult spre dreapta fata de linia logica a traseului. Ma mai gandesc…

Accesul la faleza si o fotografie cu liniile traseelor au fost publicate in articolul precedent.

Publicitate