In blocul in care locuiesc eu, de vreo doua luni incoace este ca la nebuni. Vecinii mei s-au inarmat cu masini de gaurit rotopercutante si de dimineata pana seara sparg norma la gaurit betoane. N-am mai suportat zgomotul si, desi s-au anuntat din nou ploi (obisnuitul cod portocaliu de week-end din vara asta), am fugit spre linistea din cheile Folea.

Am zis cumva liniste ? Se pare ca in mod straniu am devenit dependent de zgomotul rotopercutantelor vecinilor mei, altfel de ce as fi luat cu mine Hilti-ul si o traista de spituri ?!

Sambata dimineata am urcat traseul Victoras, cu intentia sa curat ierburile de deasupra top-ului actual si sa mai lungesc traseul cu inca vreo 7-8 m, dar dupa jumatate de ora de scormonit in pamantul ud din fisura am renuntat. Poate alta data…

In continuare, mi-am indreptat atentia spre traseul de escalada pe care il credeam posibil pe fatza din dreapta. Am pus o mansa si dupa ce am facut cateva incercari pe diferite variante, s-a dovedit ca traseul nu este numai posibil, ci si foarte frumos. Am montat un top cu lant „Fixe”, am legat de el corzile (tot fixe…), iar la coborare am mai curatat cateva prize. Dupa ce mi-am pregatit sculele pentru montarea spiturilor… a inceput un potop cu trasnete si tunete de se zgaltzanau peretii.

Noroc ca n-a tinut mult… doar vreo doua ore, timp in care am stat in pestera de vis-a-vis de traseu, uitandu-ma cum curge apa pe peretii din chei. De plictiseala, aproape ca incepusem sa regret ca m-am lasat de fumat de aproape un an…

Imediat ce s-a oprit ploaia, am pornit plin de elan la montarea spiturilor, grabit sa echipez traseul inainte sa inceapa o noua repriza diluviala. Avantul mi s-a domolit brusc atunci cand am inceput sa urc pe corzile ude, din care imi storceam pe piept cate un litru de apa mocirloasa si rece la fiecare miscare a blocatoarelor.

Ma hotarasc totusi sa continui, ajung in pozitia din care voiam sa montez primul spit… si observ ca burghiul din Hilti este de 12 mm, iar tijele sunt de 10 mm.

Cobor, schimb burghiul, urc la loc…

Mai montez cateva spituri, se termina acumulatorul si desigur, celalalt acumulator incarcat este jos, in grota de la baza traseului, la adapost de ploaie!

Cobor, schimb acumulatorul, urc la loc…

Intr-un tarziu, reusesc sa montez toate cele zece spituri si fac rapelul final, in timpul caruia reusesc sa-mi storc pe haine si pe echipament si ultimii litri de apa ramasi in corzi. Dar traseul este frumos, asa ca merita !

Cu toate turele astea sus-jos, poate ca traseul trebuia sa se numeasca Yo-yo, dar cred ca numele Gecko este mai potrivit: in treimea superioara, in timp ce te cateri la limita aderentei pe o serie sustinuta de scurse – si la maini si la picioare – incepi sa invidiezi faimoasa soparla, care este capabila sa mearga fara efort pe pereti netezi sau chiar pe tavan.

Asadar, traseul se numeste Gecko, are cam 6c, 25 m si incepe la 4-5 m in dreapta traseului de trad „Victoras”, in peretele aflat pe malul drept al raului Olanesti, in amonte de zona Explorer (cea cu traseele usoare de escalada).

Traseele Victoras (5c, trad) si Gecko (6c+, sport)
(Click pentru imaginea marita)

In prezent, cele mai dificile trasee de escalada din Folea sunt Plimbare prin parc, Gecko, Calypso si Penelopa (acestea doua pot fi urcate si numai pana la jumatate, ca trasee de 6a+ sport sau trad, cu retragere din topurile intermediare aflate la 30-35 m).

Dintre traseele de trad, cele mai dificile sunt Circe (6b) si Tr. Helios (6b), urmate de Selena, Ulysse si Cyclop cu 6a+.

Descrieri si fotografii ale traseelor enumerate pot fi gasite ceva mai jos in aceasta pagina (pentru selectarea articolelor respective, click pe eticheta „cheile Folea”).

Topoul existent pentru cheile Folea a devenit incomplet si cuprinde informatii eronate despre unele trasee, asa ca intentionez ca data viitoare cand merg acolo sa fac fotografiile necesare, apoi sa pun toate informatiile la un loc si sa fac un topo actualizat al intregii zone.

Publicitate