Competitia specifica escaladei sportive (care a contaminat incet-incet si celelalte discipline) a inceput sa perverteasca felul in care vezi catararea. Pe nesimtite, ai ajuns sa nu te mai cateri pentru tine, ci pentru ceilalti.

Muncesti din greu pentru a fabrica si a intretine o imagine pe care vrei sa o proiectezi pentru a-ti satisface Ego-ul: trebuie sa te arati „mai tare” decat cataratorul X, urci traseul Y pentru ca restul cataratorilor sa te admire, „faci” gradul Z ca sa rupi gura targului…

Desigur, in aceste conditii, trebuie sa-ti trambitezi ascensiunile pe forumuri, pe Facebook, pe 8a.nu, pe blogul personal (la fel ca blogul asta !) pentru a-ti intretine iluzia ca exista cineva caruia ii pasa cat de cat de felul in care te cateri tu sau cineva care s-a lasat pacalit de minciuna pe care ai construit-o si care te invidiaza sau te admira pentru realizarile tale mediocre.

De multe ori, nevoia de a construi o imagine „infrumusetata” te face sa incalci regulile stilului si eticii si sa deformezi relatarea performantelor tale. Adica sa minti ! De ce nu, daca asta te poate ridica in ochii celorlalti? Nu are cine sa te prinda, n-a vazut nimeni ca pe traseu te-ai „odihnit” in cateva bucle, ca in pasajul de care nu reuseai sa treci ai mai sapat o priza, ca acolo unde iti era frica de cadere ai mai montat un spit…


Toate astea nu mai au nicio legatura cu spiritul catararii si chiar daca nu te recunosti in personajul descris mai sus (esti sigur ?!), probabil ai observat deja cataratori care se comporta in acest fel, pentru ca este vorba despre o adevarata epidemie !


Pentru repararea situatiei actuale, este necesar sa schimbam felul in care vedem lucrurile si sa ne revizuim sistemul de valori. Pentru aceasta, trebuie sa ne amintim ca in postura de cataratori ne place sa ne punem la incercare capacitatile rezolvand problemele pe care ni le pune stanca, iar traseul de catarare este doar terenul de joc pe care incercam sa ne depasim limitele. Nici stanca si nici ceilalti cataratori nu sunt adversarii nostri in aceasta lupta. Ce fel de realizare ar fi sa invingem o bucata de stanca inerta si lipsita de inteligenta !? Si in ce fel te-a facut mai bun faptul ca astazi te-ai catarat mai bine decat un alt catarator ?

Din aceasta perspectiva, coborarea traseului la nivelul nostru prin modificarea stancii sau a conditiilor de asigurare si incalcarea „constrangerilor” stilului pe care ni l-am propus pentru traseul respectiv depreciaza experienta catararii, pentru ca in mod evident, in acest fel nu rezolvam problemele, ci doar le evitam. Trebuie sa devenim constienti ca o ascensiune finalizata in acest fel nu poate fi considerata o victorie, ci reprezinta mai curand o infrangere a cataratorului in lupta cu el insusi.

Singura cale onorabila pentru atingerea scopurilor noastre de autodepasire ramane confruntarea directa si cinstita cu provocarile pe care ni le arunca stanca. Daca in prezent nu reusesti sa te ridici la nivelul unui anumit traseu, nu te grabi sa renunti la stilul pe care ti l-ai propus si nici nu lasa orgoliul sa te determine sa incalci etica prin coborarea traseului la nivelul tau, ci mai curand renunta pentru moment la ascensiune.

Antreneaza-te, capata experienta, procura-ti echipamentul necesar si vino inapoi atunci cand vei considera ca esti pregatit pentru traseul respectiv. Catara-te de dragul catararii! Satisfactiile unei asemenea ascensiuni, pentru reusita careia nu va trebui sa cobori stacheta standardelor pe care ti le-ai impus, vor fi pe masura eforturilor tale de a deveni un catarator mai bun.

Publicitate