Anul trecut eu si Catalin Boroi am explorat o faleza promitatoare undeva la sud de Dunare si (dupa ce am discutat cu primarul din localitate si cu cataratorii din Russe) am inceput sa planuim amenajarea celor doua sectoare distincte: unul mai in stanga cu potential pentru trasee mai usoare pe fete cazute si unul central destul de surplombat, in care am vazut doua-trei linii naturale de escalada si vreo doua posibile linii de trad. Totusi, pentru ca mai aveam de lucru pe faleza de la Shirokovo, am mai amanat inceperea „lucrarilor”…

Prin aprilie, Cristi „Stamate” Simion m-a sunat sa ma intrebe care este statutul legal al falezei si ce planuri avem acolo, pentru ca vrea sa inceapa sa echipeze niste trasee. S-a cam daramat tavanul pe mine cand l-am auzit, dar pentru ca zona aia este teren public, nu feuda mea, i-am spus ce si cum si m-am oferit sa mergem impreuna, ca sa-i arat ce planuri avem noi acolo, sa stabilim teritoriile si sa incepem sa amenajam ceva, mai mult in ideea ca, desi ii cunosc faima de sapator/lipitor de prize, poate reusesc sa-l determin sa lucreze „curat”.

Sectorul din dreapta

La prima tura in zona am inceput sa explorez si sa curat o linie care mi s-a parut foarte interesanta, profitand de corzile de acces deja montate de Stamate pe perete, iar in timpul asta el a echipat ceva „dupa colt”, dar n-am vazut ce a facut acolo. A doua oara cand am mers acolo (tot impreuna) am reusit sa ma accidentez chiar la inceputul zilei si iar n-am vazut ce se intampla pe faleza.

Ieri, pentru ca glezna accidentata a inceput sa ma supere mai putin, am mers iar la faleza, ca sa echipez traseul pe care incepusem sa-l curat. Impreuna cu Dan Nicolae am carat echipamentul cam un kilometru peste campul de deasupra si am ajuns la topul de acces, de unde am coborat in rapel pe linia respectiva.

Dupa primii metri… dezastru!

Tot peretele este un santier, chiar si acolo unde stanca nu ofera nicio posibilitate naturala pentru catarare: linii de spituri peste tot, iar asa-zisele trasee sunt pline de sapaturi, lipituri, consolidari si alte asemenea mizerii. Din ce mi-am dat eu seama, „echiparea” unui traseu a insemnat montarea unei linii de spituri, urmata de saparea/lipirea prizelor in jurul acestora, adica exact strategia folosita pentru montarea unui traseu pe panoul de la sala.

Cateva mostre de prize bricolate (pozele sunt facute de pe linia „mea”, pe care Stamate n-a facut nimic, pentru ca i-am spus ca vreau sa termin eu amenajarea). Va dati seama cum arata zonele in care chiar „s-a incordat” ?

Cateva sapaturi grosolane in jurul unui spit
Sapatura „corectata ” cu rasina
O priza modelata din rasina
Alta priza modelata din rasina

Pentru ca am considerat ca faleza respectiva a fost distrusa in modul cel mai tembel cu putinta, am renuntat sa mai fac ceva acolo, am recuperat materialele si am plecat. Nici nu stiu cum sa le spun amicilor mei bulgari despre distrugerea falezei…

Pana acum am colaborat bine cu ei si la Koshov si la Shirokovo si ei stiu ca echipa noastra face trasee de calitate, sper sa inteleaga ca noi nu avem legatura cu dezastrul de la Pepelina, pentru ca vrem sa revenim acolo pentru sectorul din stanga, unde am vrea sa amenajam sectorul „scoala” de care au nevoie foarte multi cataratori care acum lustruiesc prizele de la Basarbovo in lipsa de altceva.

Publicitate